Vedem multe păreri pro sau contra părinților care au copii cu abilități peste medie. Unii sunt acuzați că și-i fortează, alții că nu și-i educă și că sunt obraznici / nesimțiți.

Din toată literatura de specialitate parcursă în ultimii 9 ani și din ceea ce vedem zilnic la noi, la Gifted4All by Kleine Schule, aspectele sunt împărțite.

  • Copiii aceștia, încă de la vârste foarte mici, sunt avizi de cunoaștere. Când încerci să structurezi învățarea se încăpățânează. Atunci, ca adult, trebuie să recurgi la alte tertipuri – de ex, să te transformi într-un personaj din povestea respectivă (fie că e pe o temă științifică sau beletristică), altfel, acel copil nu va accepta să îl dirijezi. O ia ca pe o dominare sau ca pe o impunere. Dacă rămâi în registrul cognitiv și nu cobori în cel emoțional, îl pierzi treptat, până la refuzuri vehemente și tantrum
  • Nevoia de autoritate e importantă, dar fermă și blândă. Vedem copii care aici dau rateuri. Părinții și adulții cu care interacționează la vârste mici nu dețin cunoștințele necesare sau nu au disponibilitatea sau nu sunt efectiv capabili să se conecteze autentic cu copilul. Cu nevoia reală (emoțională) a copilului. Pentru asta ai nevoie de multă cunoaștere de sine și de acceptare a propriilor limite / standarde.
  • Sunt provocatori pentru că știu pe ce butoane să apese. Te citesc după privire, după tonalitate. Testează foarte mult limitele. Dacă simt că nu te-ai conectat cu ei, le pierzi din primele interacțiuni încrederea și autoritatea. Ei, aici, e buba cea mare. Dacă familia nu a știut să seteze limita dintre  consecințe și pedepse încă de la vârste foarte mici, copilul respectiv intră în grădinițe / scoli deja cu un comportament dificil. Pentru a lucra cu copilul, e nevoie să lucrezi și cu familia. E vorba de răbdare și de a educa întreg mediul din jurul său. Nu e de a arătat cu degetul spre cineva, ci de a oferi și accepta suport . Copiii nu vin cu manual de instrucțiuni, iar părinții nu sunt trecuți prin școală pentru a primi instructajul necesar. Fiecare copil vine cu bagajul său genetic, implicit cu provocări  pe măsura coeficientului de inteligență cognitivă.  Inteligența cognitivă poate fi peste medie, în timp ce cea emoțională stagnează sau evoluează mult mai încet. Copilul are nevoie de adulți maturi emoțional ca să îi poată face față, de adulți imparțiali, dispuși că coopereze cu o echipă educațională. Putem aluneca foarte ușor doar în a-i învăța, nu și în a-i (a ne) educa.
  • Acești copiii nu pot fi liniarizați în școală. Ai nevoie să particularize și să ajustezi permanent procesul învățării și al educației. E o analiză continuă, un proces în care pe anumite paliere nu poți merge doar în trend ascendent. Pentru părinți este greu de acceptat. Dar, da, nu e automat asigurat totul printr-un rezultat. Coeficienții de inteligență trebuie interpretați, observați analizați. Un coeficient înalt de logică-matematică nu asigură o capacitate de calcul mare sau o vedere spațială bună, ci poate o structură a modului de analiză a faptelor / fenomenelor.
  • Toți acești copii sunt Generația Alfa. Toți vor să dețină supremația, toți vor validare, toți vor atenție. În același timp. Cum faci? Ce strategie aplici? Noi am observat că “secretul” reușitei stă în echipă – discutând, analizând, pregătindu-ne continuu – și în parteneriatul familie – copil – instituție educațională.

Share
© 2016 Kleine Schule
Top
Urmareste-ne si pe Facebook